Traditia, istoria si statutul interzis al plantei canabis in Romania.

02_lovrin

În perioada medievală era de neconceput să fie gospodărie, sau moșie fără o plantație de cânepă pe ea, pentru că de la cel mai mic lucrător al pământului, țăranul și până la boieri, aveau așa zise cânepiști. “Pe actualul teritoriu al României, pe hărți militare de pildă, găsești inclusiv denumiri de zone din vecinătatea unor localități din mediul rural: «La cânepiști», de pildă în special în în Bihor, Sălaj și în zona centrului Ardealului, pentru că aceste cânepiști erau locații care rămâneau foarte mulți ani pe același loc și astfel denumirea lor se statornicea. Asta fiindcă nu era o rotație a culturii, mai ales că terenurile pentru cânepiști erau mai rare. La cânepă se cere o anumită uniformitate a terenului, atât să fie plat, dar și din punct de vedere al fertilității. Se fertiliza într-un anumit fel. Era cultura numărul unu. În perioada medievală nu grâul era numărul unu, ci cânepa, pentru că toată familia trăia din cânepă. Cu asta se îmbrăca, din ea își făcea lenjeria de masă, de pat și tot ce era într-o casă din țesătură. După care a urmat evoluția în finețe, în tipul de profil, în tipul de tors, amestecul de pânzeturi în pânzeturi cu bumbacul și chiar cu mătasea. Un anumit tip de fir de cânepă folosit pentru anumite tipuri de pânzeturi”, explică Valeriu Tabără.

În acele vremuri îngrășământul de bază era gunoiul de oaie bine fermentat, lăsat ani de zile înainte de a fi împrăștiat pe sol. Această metodă de îngrășare a parcelelor cultivate cu cânepă a durat din perioada medievală până în 1950-1960, ne-a declarat specialistul: “Eu am prins la mine în Apuseni când părinții mei semănau cânepă, o fertilizau, pregăteau într-un mod cu totul și cu totul special”.

Pe suprafețe mici, înainte vreme, țăranii o recoltau manual în două faze: cânepa de vară și cânepa de toamnă, cânepa avânt două momente de maturare diferite. Plantele mascule sunt cânepa de vară și plantele femele sunt cânepa de toamnă. Femeia punea mâna pe fiecare plantă și o smulgea și avea ceva de smuls, fiindcă densitatea de semănare mergea până la 800 de plante germinabile pe metru pătrat. Cu cât era mai deasă, cu atât era mai bună, de mai bună calitate. Într-o astfel de plantație de cânepă aproape nu intrai, atât de deasă era”.

După recoltare cânepa se lăsa un timp oarecare la uscat, crudă, după care se ducea la topit. Snopii de cânepă erau ținuți în apă de baltă sau apă de râu. În baltă unde era nămol și unde apa se încălzea de obicei de la soare, prin încălzire naturală fibra ieșea mai albă și mai moale, în urma procesului de topire. Dacă o topeai în apă curgătoare, apă mai rece, cu temperatură neconstantă, acolo fibra ieșea mai aspră și nu atât de lucioasă. Dacă rupeai cânepa verde, rămânea o fibră galben-verzuie, însă după topit, fibra ei devenea albă, albă-cenușie sau albă-argintie, sau galbenă.

Billed_Topitorie_Canepa

Îmi amintesc foarte bine, pentru că şi mama avea câte 40-50 de mănuşi de cânepă (legături formate din câteva zeci de plante de cânepă). La recoltarea cânepii, îi tăiam rădăcina, tăiam şi de vârf, formam legături, după care mergeam şi făceam în vale o topile (o adâncitură în albia râului, n.r.), ca să se adune apă multă. Aşezam legăturile una cu rădăcinile încoace şi vârfurile încolo, cealaltă invers şi tot aşa puneam până le aşezam toate în apă. Pe urmă puneam o rudă de lemn dintr-un capăt în celălalt şi o ţâpie, adică băga nişte ţepi şi punea şi de-a lungul şi de-a latul rude de lemn ca să stea cânepa în apă, că ea e uşoară. O fixa cu nişte lemne ca să stea acolo şi punea o greutate peste ea. Dacă erau bolovani, puneau bolovani, dacă nu, puneau numai lemne. Când vedeam că tună, fulgeră, e vreme grea, toate femeile fugeau la vale, pentru că dacă venea puhoiul, apă mare, lua cânepa şi ţi-o ducea. Dacă era ţâpită bine, stătea două săptămâni în apă. După doua săptămâni, mergeai să vezi dacă s-o topit, adică atunci când frecai cânepa în mână se vedea fuiorul. Atunci o spălai frumos, o băteai pe apă până când se făcea albă. Băgai cânepa verde în apă şi o scoteai albă. O aduceam şi o întindeam pentru ca să se usuce, după care o zdrobeam cu zdrobalăul. Ieşea puzdărul, o zdrobeam tătă, tătă şi făceam fuiorul. După ce am făcut fuioarele, le trăgeam prin hecelă. Hecela e ca o perie mare cu dinţi de fier, pe care o puneam la talpă, jos, şi trăgeam fuiorul şi la un capăt şi la altul şi ce cădea, care era mai scurt, se numea câlţi. Şi fuiorul, după ce-l trăgeam, îl puneam deoparte. În celaltă zi îl trăgeam prin perie cu dinţi de fier, mai deasă, ca să iasă spuma, cel mai fin fuior. Şi din ăla se torcea firul subţire din care sunt făcute aceste cămeşi şi poalele care-s pe mine. Astea făcute de bunicile noastre. Din câlţi se trăgea un fir mai gros, pentru saci, ştergare sau lipideauăle care le puneau pe pat, povesteşte Ileana Graţia Pop, din Ciumărna, colecţionar şi creator de artă populară. (via)

Melitatul Canepii

Banat_Melitatul_Canepei

Articole traditionale produse din canepa

02_but Pe vremuri, România, alături de Ucraina, Polonia și Rusia era printre cele mai mari producătoare de cânepă – astăzi se mai cultivă in jur de 1000 de hectare sub o legislație opresivă. Cazuri care ar putea fi hilare, dacă nu ar fi mai degrabă tragice, au apărut în presă – cu bătrâne acuzate de producție de droguri, în condițiile în care cultivarea de cânepă în gospodărie este o datină străveche. În mod tradițional, din cânepă se obțineau ulei, ceară, rășină, sfoară și frânghie, fibre textile pentru vestimentație și fibre aspre pentru saci și împletituri, turte furajere și combustibil vegetal. Prelucrarea industrială adaugă la această listă celuloza din care se poate obține hârtie, plăci aglomerate pentru industria mobilei, mătase artificială, puf pentru izolare între plăcile de rigips.

58776

“E o țesătură aspră, dar în același timp e o țesătură care nu se împacă deloc cu apa. În momentul în care ai așezat-o, automat ea o absoarbe. Este extraordinar de higroscopică. Asta este una din calitățile ei. Apoi, este o plantă excepțională în schimbul de gaze între corp și mediul exterior. N-o să transpiri niciodată într-o haină de cânepă. De-asta se și făceau cearșafuri de cânepă. Niciodată nu se transpiră în ele. Eu am avut și pantaloni, acasă chiar mai am niște prosoape țesute de maică-mea. Pe vremea lui Ceaușescu lenjerie de pat nu găseai, dar produse de cânepă da, așa cum se găseau și foarte multe produse de in. Uitați-vă că în momentul de față nici in nu prea mai găsim. Inul e în aceeași situație. În clipa de față țesăturile de cânepă sunt niște produse de lux, ca și cele de in”, spune profesorul Tabără

02_nadlk

Arta populara traditionala din fibre de canepa.02_sic

Prima hârtie din istoria lumii a fost obținută din plante de cânepă, în China, înainte de a se fi folosit lemnul de dud. În istorie, hârtia de cânepă s-a folosit pentru tipărirea de bancnote. În prezent o hârtie de calitate superioară, una din cele mai bune din lume, încă se fabrică din cânepă în Franța, asta deoarece fibra de cânepă are 90% celuloză de excepțională calitate.

“Podgoria de la Jidvei a înființat o cultură de cânepă pentru producția energetică, pe care pare-mi-se că o folosesc pentru generarea de căldură. În nordul Moldovei, în județul Botoșani, prin câmpia Jijiei, în mare parte oamenii cultivau cânepă și-o cultivau manual, pentru obținerea de lemn pentru iarnă. Bețele de cânepă rămase de la obținerea seminței, se foloseau pentru încălzire, fiindcă dau o căldură extraordinară”, explică profesorul Tabără.

cannabissativa2

Pe partea medicinală, din cânepă s-au obținut primele substanțe analgezice: “Sunt 6000 de ani de când ea a fost menționată prima dată în China. Primele operații chirurgicale au fost făcute cu cânepă. Cânepa a fost analgezicul folosit în medicina chineză. Erau extracte condiționate fie sub formă de alifii, fie sub formă injectabilă. Inclusiv în orientul mijlociu, în zona sumeriană, se menționează în documentele lor cânepa ca și analgezic. În prezent se obțin numeroase tincturi din cânepă”.

cannabis-medicine-antique

Canabis medicinal din anii 1900

Statutul actual al canepii in Romania

Fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără pune diagnosticul: “În prezent s-a ajuns extrem de jos, din păcate cel mai jos din istoria culturii de cânepă. Mai avem câteva sute, nu știu dacă avem o mie de hectare pe întreaga țară. Sunt câteva unități care produc acum cânepa pentru obținerea de sămânță, nu pentru fibră, pentru că acum la modă a venit sămânța și desigur sunt cele două stațiuni, Stațiunea de la Secuieni, care se ocupă cu cânepa monoică, cu soiurile create de colegul Constantin Băucă și mai e Stațiunea de la Lovrin unde am condus eu programul de cânepă și unde avem soiuri de cânepă dioică”.

La noi se exagerează pericolele cânepii și aici este marea problemă. Și ne-a creat foarte mari probleme modul de a o cataloga ca pe    un drog de mare risc. Nu este așa, v-o spun cu toată răspunderea. În România nici în literatura de specialitate nu găsești date despre cânepă că s-ar fi folosit, sau că cineva ar fi atentat să ia cânepă să fumeze. Mai repede găsești mențiuni despre mătasea de porumb care să fie fumată de copii, sau de frunza de salcâm, dar nu am găsit nicăieri în literatura de specialitate cazuri de probleme legate de cânepă, spre deosebire de mac, unde situația e alta. În prezent, când vrei să înființezi o cultură de cânepă, trebuie să anunți autoritățile și să obții avize de la poliție, conform legii 143. Tu anunți direcția agricolă, care la rândul ei anunță autoritățile competente. Și la Sațiunea de la Lovrin vin și ne verifică cei de la poliția antidrog: dacă este în sola respectivă, dacă se are grijă de această cultură etc.

Ultimul moment de licăr în ce privește culturile de cânepă a fost în 2003-2004, când Valeriu Tabără a derulat un program de cercetare pentru industria auto germană: “Eu am fost cooptat să produc pentru BMW și Daimler diferite variante în câmp, ca să folosească fibrele de cânepă în locul fibrei de sticlă din componența caroseriilor. Scopul final era de a îmbunătăți posibilitatea de descompunere biologică după ce mașinile și-au trăit viața. Mai ușor le poți duce spre degradare dacă ai compuși vegetali, decât mase plastice. Am coordonat producerea a peste 30 de variante de cânepă pentru testele lor. Eu nu am rezultatele testelor pentru că probabil le țin în rețetele lor și contractul fiind finanțat de ei, partea finală de utilizare a fibrelor a fost a lor. Au fost rezultatele lor și nu au fost obligați să le pună la dispoziția noastră”.

Tabără este el însuși coautor a trei soiuri de cânepă (Lovrin omologat în 1981, Silvana în 2007 și Armanca în 2010, recunoscute și la nivel european), consideră că la această dată România deține unele dintre cele mai bune soiuri din lume sub aspectul producției: “Noi avem soiuri de cânepă care realizează ușor, în ani normali, aproape 16 tone de tulpini uscate, față de producțiile de cele mai bune soiuri de la nivel mondial, care dau producții în jur de 7-8-9 tone. Deci aproape dublu avem. Sunt unul dintre autorii acestui soi. Se numește Silvana. Poartă numele nepoatei mele.

Eu am avut o propunere venită din Canada, să ni se preia acest soi, dar n-am intrat într-o astfel de discuție, pentru că e soiul nostru și nu mă interesa. Asta nu înseamnă că sunt avut, ci pentru că eu cred că această plantă încă nu și-a spus cuvântul”.

Potențialul României e de 60-70.000 de hectare, conform estimărilor fostului ministru al agriculturii, care estimează costul de înființare a unei culturi de cânepă de fibră la 1500 de lei în condițiile în care s-ar putea obține în jur de 2500-3000 lei din vânzarea tulpinilor brute. La semințe costul e asemănător 1500-2000 lei, iar veniturile în jur de 3000 lei.

În plus, utilizată într-o schemă de rotație a culturilor, cânepa aduce inestimabilul beneficiu al eliminării buruienilor fără chimizare: “N-ar trebui să discutăm despre agricultură ecologică fără două plante, dintre care una e cânepa și cealaltă e lucerna. Numai ele pot intra în rotație în asolamente în care să-mi elimine buruienile din cultură fără să folosim ierbicide, deoarece cânepa cultivată la timp nu lasă nici o buruiană să se dezvolte. Atât de puternic crește”.

Valeriu Tabără,  actualmente profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

Valeriu Tabără,  actualmente profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

Valeriu Tabără, actualmente profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

2 thoughts on “Traditia, istoria si statutul interzis al plantei canabis in Romania.

  1. In Romania cannabisul e catalogat ca drog de risc (nu de mare risc). Foarte interesante informatiile, dar si pozele!Intr-o buna zi planta asta o sa fie respectata si apreciata pentru ceea ce este. Pace!

    Like

    • Acesta este adevarul, suntem o tara de canepisti, care, din pacate, ne-am uitat traditiile.Toate din cauza unei plante pe care da ca o fumezi devii mai constient. 🙂
      Totul depinde numai de noi si de felul in care ii educam pe cei „pacaliti” din jurul nostru.
      Daca urmaresti cursul canabisului din intreaga lume iti vei da seama ca se va decriminaliza macar in curand si la noi.
      Doamne ajuta!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s